Toate metodele prin care te protejezi de țepele online care-ți golesc cardul, învățate de la experți

România e o țară sensibilă la cuvinte de laude. Când nu le primește se agață de ce poate și transformă frânturi de adevăr în realități și legende. Așa e cu hackingul. Din păcate, cazuri recente ne arată că cetățenii nu sunt niciodată departe de a-și lua o țeapă. Și uneori îi costă bani buni.

Primul deceniu din anii 2000 a fost marcat de povestea hackerilor din Râmnicu-Vâlcea. Orașul s-a pricopsit și cu un supranume: „Hackerville”. Suna malefic și internațional. Realitatea din teren era un pic diferită. Interlopi din zonă întrețineau rețele de băieți capabili să-i fraierească pe străini cu bani, scrie hotnews.ro.

Într-un articol din 2011, publicația Wired a intrat un pic în detaliu.

„[Hackerville] e cumva un termen nepotrivit. Orașul e, într-adevăr, plin de escroci, dar doar o mică parte dintre ei sunt hackeri. Cei mai mulți sunt specializați în țepe de comerț online sau atacurile cu programe de tip malware”, remarca publicația la acea vreme.

Cazul este similar cu al lui Marcel-Lehel Lazăr. Poate numele nu-ți zice nimic, că e mai cunoscut sub pseudonimul Guccifer. A spart niște conturi de mail, l-a prins FBI, a fost arestat, extrădat în Statele Unite ale Americii și condamnat la închisoare. Interesul a fost mare pentru prinderea lui, deoarece a spart contul de mail al Corinei Crețu, al lui George Maior (pe atunci director SRI), iar de la George Bush a furat și publicat niște auto-portrete pictate.

Viorel Badea, procurorul care s-a ocupat de caz, a rezumat la acel moment cum a reușit Lazăr să facă toate astea:

„Nu era cu adevărat un hacker, ci doar un tip foarte deştept, foarte răbdător şi foarte persistent”. El căuta pe internet cât mai multe informaţii despre ţintele lui, informaţii pe care le folosea pentru a răspunde întrebărilor de securitate necesare obţinerii unei parole. Pentru parola Corinei Creţu, de exemplu, a avut nevoie de şase luni.

Lasa un comentariu