Pacient cu hantavirus adus la Spitalul Parhon

La Spitalul Clinic Doctor C.I. Parhon a fost internat un pacient diagnosticat cu hantavirus. Este vorba despre un bărbat din județul Neamț, în vârstă de 72 de ani.

Hantavirusul este o zoonoză cu debut brusc, caracterizat prin febră, durere lombară, manifestări hemoragice de diferite grade şi implicare renală. Boala severă este asociată cu virusul Hantaan (în principal în Asia) şi virusul Dobrava (în Balcani).

Cum se manifestă boala

Boala este caracterizată de cinci faze clinice, care deseori se întrepătrund: febrilă, hipotensivă, oligurică, diuretică şi convalescenţă.

1. Faza febrilă, care durează între 3 – 7 zile, este caracterizată de : febră mare, cefalee, anorexie urmate de durere severă abdominală sau lombara, deseori acompaniate de stare de greaţă şi vărsături, înroşirea fetei, peteşii şi conjunctivita.

2. Faza hipotensivă durează între câteva ore şi trei zile şi este caracterizată de instalarea abruptă a hipotensiunii care poate progresa până la şoc şi manifestări hemoragice mai pronunţate.

3. Faza oligurica (3 – 7 zile) tensiunea arterială revine la normal sau este mărită, greaţă şi vărsăturile pot persista, pot apărea hemoragii severe şi excreţia de urină se diminuează dramatic. Majoritatea deceselor (rata de fatalitate între 5 – 15%) au loc în timpul fazei hipotensive sau oligurice.

4. Faza diuretică: durează zile până la săptămâni, indicând un prognostic bun; următoarele probleme clinice pot fi deshidratarea, dezechilibre electrolitice şi infecţii secundare;

5. Convalescenta durează săptămâni sau luni. O boală mai puţin severă (rata de fatalitate

Diagnosticul este dat de identificarea anticorpilor specifici prin ELISA sau Imunofluorescenţa; majoritatea pacienţilor au anticorpi IgM în perioada spitalizării. Prezenţa proteinuriei, leucocitozei, hemoconcentratiei, trombocitopeniei, şi concentraţii mari de uree în sânge ajuta la diagnosticare. Ca diagnostic diferenţial trebuie avute în vedere leptospiroza şi rickettioze.

Hantavirusurile fac parte din familia Bunyaviridae şi au o distribuţie în toată lumea. Gazdele naturale ale acestor virusuri sunt micile mamifere.Virionii sunt excretaţi de rozătoarele infectate prin salivă, urina şi fecale. Omul se poate contamina prin inhalarea aerosolilor din excrementele uscate, prin inoculare conjunctivală şi prin leziuni ale pielii sau muşcătura de rozătoare.

Lasa un comentariu