Displaying items by tag: PIB

Cheltuielile cu salariile bugetarilor vor ajunge la 8,9% din PIB în 2018, în creştere faţă de nivelul de 8,3% din PIB în 2017 şi 7,5% din PIB în 2016, arată datele din proiectul de buget pentru anul viitor. Astfel, sa­lariile bugetarilor vor avea anul viitor cea mai ridicată pondere raportată la PIB din ulti­mii nouă ani, arată datele centralizate de ZF.

România s-ar putea confrunta cu un deficit bugetar major anul viitor, în ciuda creșeterii economice de 5% pognozate pentru 2017, întrucât această creștere economică ascunde dezechilibre financiare importante.

Majoritatea ţărilor din lume prezintă un raport îngrijorător al datoriei publice faţă de PIB. Printre ţările din top 10 se regăsesc state cu un nivel de viață foarte înalt, precum Portugalia, Japonia, Italia, Grecia şi Singapore, potrivit Business Insider.

Economia României va înregistra un avans de 4,4% în acest an, față de o expansiune de 3,7% previzionată în ianuarie, a estimat luni Banca Mondială, în raportul privind Perspectivele Economiei Globale. Așadar, România rămâne "tigrul Europei" în 2017.

Nord-Est, Oltenia şi Muntenia se află în topul celor mai sărace 15 regiuni de dezvoltare din punctul de vedere al valorii PIB per capita în 2015, arată datele publicate ieri de Eurostat, biroul de statistică al Uniunii Europene.

Premierul Sorin Grindeanu vrea să demonstreze că actualul Guvern este preocupat de situaţia românilor din afară nu doar în campaniile electorale, ci zi de zi. Prin urmare, premierul le cere autorităților să ia poziții ferme atunci când românii din afara granițelor țării sunt abuzați.

Deficitul bugetar al României este prognozat la 3,6% din Produsul Intern Brut (PIB), în 2017, potrivit estimărilor Comisiei Europene.

„În anul 2017, deficitul bugetar general ar urma, conform proiecţiilor, să continue să se deterioreze, până la nivelul de 3,6% din PIB. Cota TVA a fost redusă cu încă un punct procentual începând din ianuarie 2017, iar accizele suplimentare la carburanţi şi un impozit special în domeniul construcţiilor au fost eliminate. Proiectul de buget pe anul 2017 adoptat de noul Guvern conţine o serie de alte reduceri fiscale (în special, eliminări de impozite pe veniturile din pensii), precum şi creşteri ale cheltuielilor de genul majorării semnificative a pensiilor şi a salariilor din sectorul de stat”, transmite Comisia Europeană.

Deficitul guvernamental este aşteptat să crească la 3,9% din PIB în 2018, în contextul efectelor pe întregul an ale creşterilor pensiilor programate pentru iulie 2017, susţine Comisia Europeană.

Ca o consecinţă a relaxării fiscale, deficitul structural al economiei este anticipat să crească de la 0,5% din PIB în 2015 la aproape 2,5% în 2016 şi aproximativ 4% în 2017 şi 2018. În ciuda creşterii puternice a PIB, ponderea datoriei externe a României în PIB este proiectată să crească de la 38% din PIB în 2015 la 42,3% în 2018, ca rezultat al relaxării fiscale.

Sursa: mediafax.ro

Premierul Dacian Cioloş a declarat marţi că impactul bugetar al legilor electorale votate de Parlament în ultimele luni se ridică la 9 milioane de lei, echivalentul a peste 1% din PIB.

Premierul a subliniat, într-un interviu acordat Adevărul, că astfel se va ajunge fie la creşterea deficitului, ceea ce ar fi ''catastrofal'', fie la o reducere a fondurilor alocate investiţiilor.

El a mai arătat că o lege a salarizării unitare nu va mai avea finanţare, în condiţiile în care măriri procentuale - cum ar fi cele votate în comisiile din Camera Deputaţilor luni după-amiază - nu fac decât să crească dezechilibrele între diverse categorii de bugetari.

Şeful Executivului a adăugat că ar fi preferat ''măriri de salarii cu cap'' şi o creştere a veniturilor durabilă.

Comisiile reunite de Buget şi Muncă din Parlament au aprobat luni majorarea cu 15% a salariilor de bază din învăţământ începând cu 1 ianuarie 2017, amendamentul fiind votat de către parlamentarii PSD şi UDMR, liberalii absentând. Totodată, deputaţii din comisiile menţionate au mai aprobat şi plata sporurilor pentru personalul medical la nivelul anului 2016, nu 2009 cum era până acum, precum şi majorarea cu 25% a salariului de bază de încadrare de care beneficiază personalul din aparatul propriu al CNAS.

Sursa: mediafax.ro

Ţările ex-comuniste duc campanii de atragere acasă a locuitorilor care au plecat să muncească în Europa de Vest, deoarece şi-au dat seama că emigraţia costă anual procente din PIB, scrie Bloomberg.

România ar fi avut un PIB de cel puţin 200 de miliarde de euro (şi nu de 160 de miliarde de euro, cum a fost anul trecut) dacă măcar un milion din cei trei milioane de emigranţi români ar fi rămas ca angajaţi în ţară, iar 500.000 s-ar fi orientat către antreprenoriat.

Ziarul Financiar a făcut un scenariu ipotetic în care 1,5 milioane dintre românii care au plecat în străinătate ar fi rămas în ţară şi a calculat potenţialul impact al muncii acestora în economie.

Astfel, dacă un milion de salariaţi plătiţi cu salariul mediu de 500 de euro brut pe lună şi 500.000 de antreprenori care ar fi făcut un profit de 50.000 – 70.000 de euro pe an ar fi rămas în ţară în loc să emigreze, PIB-ul Ro­mâniei ar fi crescut anual cu valori cuprinse între 25 şi 35 de miliarde de euro, potrivit unei simulări de calcul făcute de ZF. În scenariul imaginat de ZF, valoa­rea adăugată adusă în economie de cei 1,5 milioane de români care n-ar mai fi plecat este mult mai mare decât valoarea remiterilor trimise de românii din străinătate, de 3 - 4 miliarde de euro pe an. Pe de altă parte, riscul rămânerii în ţară a acestor persoane ar fi fost lipsa locurilor de muncă şi intrarea lor în sistemele de asistenţă socială, care ar fi împovărat cheltuielile făcute de stat şi ar fi accentuat nivelul de sărăcie a populaţiei.

„Cred că cea mai mare parte a românilor care au emigrat pentru un câştig mai bun s-ar întoarce în ţară măcar pentru jumătate din acel câştig, în contextul în care ar sta cu familia şi ar avea costul de trai din ţară. Sunt convins că cei care câştigă în străinătate 1.000 – 1.200 de euro pe lună s-ar întoarce în România pe salarii de 500 – 600 de euro net pe lună, pentru că ar avea alte costuri şi altă viaţă de familie”, crede Nicu Durău, human resources & general affairs director în cadrul producătorilor de aluminiu Alro Slatina şi Alrum Tulcea, companii care au împreună 3.200 de angajaţi.

Deşi Alro nu a fost afectată în România de plecarea angajaţilor în străinătate, compania se confruntă în prezent cu lipsa de candidaţi bine pregătiţi pentru înlocuirea angajaţilor care ies la pensie. Tinerii de pe piaţa muncii sunt foarte puţini, iar dintre aceştia şi mai puţini se califică în meserii precum sunt cele de electrician, mecanic, instalator sau sudor.

Citeşte continuarea pe Ziarul Financiar.

Un ciudat şir de coincidenţe îi vor fi făcut pe unii să îşi aducă aminte, săptămâna trecută, de zilele de dinaintea declanşării crizei imobiliare din Statele Unite, care a continuat apoi cu marea criză mondială.

A fost, la început, o ştire legată de capitalizarea marilor instituţii financiare americane Freddie Mac şi Fannie Mae, supuse unor teste de stres care au dezvăluit că cele două bănci au nevoie de ajutoare de 50 până la 128 de miliarde de dolari. Cum situaţia celor două companii de creditare imobiliară a fost, în urmă cu nouă ani, unul dintre factorii de declanşare a crizei, multe persoane au avut, sunt sigur, un sentiment de deja-vu.

Respectivul sentiment a continuat în momentul în care statistica a anunţat că avem cea mai mare creştere economică din Europa; cum o serie de analişti vorbesc în ultima perioadă de o încălzire a economiei şi de majorarea PIB doar în urma creşterii consumului, ministrul Finanţelor Anca Dragu a ţinut să ne liniştească, asigurându-ne că este vorba de o creştere economică sustenabilă, bazată nu doar pe consum, ci şi pe un avans cu 15% al cheltuielilor cu investiţiile şi de o creştere cu 9% a construcţiilor în trimestrul al II-lea.

La fel ca în urmă cu opt ani, ne comportăm şi facem calcule ca şi cînd am fi cumva izolaţi de restul economiilor din Europa sau din întreaga lume: economia duduie, bazele creşterii economice sunt, dacă selectăm atent cifrele, corecte, mai lipseşte un premier care să ne spună că este momentul să cumpărăm proprietăţi acolo unde acestea s-au ieftinit.

O să ocolesc idea că singur consumul este baza strictă de creştere a economiei, chiar dacă plusurile lunare din perioada ianuarie – iunie, de 16 – 18% induc asta.

Dar avem o productivitate a muncii situată pe o tendinţă de scădere în ultimii trei ani şi cu minusuri importante în prima jumătate a anului 2016, iar o astfel de evoluţie nu poate decât să alimenteze temerile scepticilor. Şi nu, nu este vorba aici de lenea sau de râvna românilor în a lucra, ci mai degrabă de rezultatul şi valoarea muncii lor.

Haideţi să privim un pic spre capitolul inovaţie, acolo unde ne place să credem că excelăm, ca naţiune. Cele mai recente date de la institutul de statistică indică o scădere cu 7,9 puncte procentuale a companiilor inovatoare în perioada 2012 – 2014, la 12,8%; companiile din sectorul industrial au cea mai mare scădere, de 9,9 puncte procentuale, la 12,6%, iar cele din sectorul serviciilor înregistrază o reducere de 5,6 pucte procentuale, la 13,1% din total.

Şi mai trebuie spus că de cele mai multe ori ceea ce definesc companiile drept inovaţie nu sunt chiar ceea ce v-aţi aştepta sau ne-am aştepta, ci trecerea, de exemplu, de la becuri cu filament la LED sau cumpărarea unui soft mai special pentru compartimentul de contabilitate.

Conform European Innovation Scoreboard 2016, România face parte, alături de Bulgaria, din categoria ”inovatorilor modeşti”, un eufemism pentru o reducere semnificativă, în perioada 2008 – 2015 a performanţei în inovaţie în raport cu media europeană. Dintre mulţii indicatori care definesc inovaţia ne-am dovedit performanţi doar la capitolul resurse umane, cu creşteri uşoare la numărul de absolvenţi de studii superioare şi la -de ce nu mă mir!? - numărul de persoane cu doctorat!

În rest, creşterile numărului de patente care nici măcar nu ne aparţin nu izbutesc să compenseze declinul investiţiilor din fonduri cu capital de risc, mai mici cu 23%, sau reducerea numărului de IMM care dezvoltă produse inovatoare in-house (minus 17%).

În aceste condiţii, şi într-o economie mondială în care mizele nu mai sunt resursele sau capabilităţile forţei de muncă, ci capacitatea inginerilor şi proiectanţilor de a veni cu produse noi, care să surprindă piaţa şi consumatorii, indiferent dacă vorbim de telefoane mobile sau automobile electrice, şansele economiei de a se înscrie pe linia unei creşteri economice continue de 5% pe an, bazată pe produse complexe şi finite vor tinde spre zero. Iar simplul import de produse tehnologice din China şi botezarea acestora cu nume şi mărci româneşti va rămâne un paleativ fără efecte pozitive.

Şi dacă e să privim peste graniţe, tabloul nu este prea încurajator, şi acesta este al treilea punct pe care vreau să îl pun în discuţie.

Economia Europei se află, la nouă ani de la declanşarea crizei, în incertitudine. Nouă ani înseamnă foarte mult, înseamnă cronicizare; Asia şi-a revenit, după criza din 1997, în numai doi ani. De fapt pentru mai toate crizele economice, din 1980 încoace, perioadele de recuperare nu au depăşit doi ani, cu excepţia economiei americane care a avut nevoie de trei ani şi jumătate pentru a-şi reveni după şocul celei mai recente crize.

Europei în schimb i-au trebuit nouă ani, repet, nouă ani, pentru a ajunge la un PIB comparabil cu cel de dinaintea crizei.

Iar preţul plătit este de speriat. Băncile centrale cheltuie în prezent 200 de miliarde de dolari lunar pe măsuri de stimulare a economiilor, un nivel mult mai ridicat chiar decât sumele uriaşe care au fost aruncate în pieţe în 2008 – 2009. Bank of Japan, cu 96 de miliarde de dolari pe lună, şi European Central Bank cu 88 de miliarde de dolari pe lună sunt cei mai importanţi susţinători, dacă acesta este termenul corect.

Recent, Bank of England a anunţat, într-un pachet de măsuri menit să atenueze consecinţele Brexit, că va intra în acest joc, cumpărând bonduri guvernamentale de 78 de miliarde de dolari în următoarele şase luni şi obligaţiuni corporatiste de alte miliarde bune.

Simplu spus, guvernele cumpără timp, pe bani grei, dar reformele durabile care ar trebui făcute în tot acest timp întârzie, vezi aici cazul Italiei şi al băncilor italiene. Această bulă ar putea exploda oricând, şi de efectele acestei explozii nu este nimeni ferit.

Sigur, faţă de 2007 – 2008 economia României stă pe baze mai solide la multe capitole – creditare şi politici de creditare, cursul de schimb, deficite sau piaţa imobiliară, sau chiar restructurări ale companiilor, chiar şi cele private.

Dar creşterea economică va deveni cu adevărat sustenabilă doar atunci când generaţia tânără îşi va găsi locuri de muncă şi se va dovedi pregătită să le ocupe, şi nu când aproape 300.000 de tineri apelează la ajutor social.

Creşterea economică se va dovedi sustenabilă atunci cînd companiile vor exporta produse şi software "made in Romania" 100%, competitive şi cerute de piaţă şi nu când stimulăm economic reducânt TVA sau crescănd salarii în sectorul bugetar.

Sursa: mediafax.ro

Page 1 of 4

Arhiva Iasi TV Life

« December 2017 »
Mon Tue Wed Thu Fri Sat Sun
        1 2 3
4 5 6 7 8 9 10
11 12 13 14 15 16 17
18 19 20 21 22 23 24
25 26 27 28 29 30 31