Cum a ajuns Victor Socaciu să primească doi rinichi „dintr-un foc“ la spitalul condus de Mihai Lucan

Cum a ajuns Victor Socaciu să primească doi rinichi „dintr-un foc“ la spitalul condus de Mihai Lucan FOTO: Adevărul

Cum a ajuns Victor Socaciu să primească doi rinichi „dintr-un foc“ la spitalul condus de Mihai Lucan

Written by  Dec 27, 2017

„Cântăreţul cu patru rinichi” – aşa cum a fost promovată în 2009 ştirea despre transplantul pe care Mihai Lucan i l-a făcut artistului Victor Socaciu este un nou exemplu privind neregulile grave din sistemul de transplant românesc. „Un astfel de transplant, în care sunt donaţi doi rinichi de copil unui adult încalcă logica, bunului simţ şi criteriile medicale“, spune actualul manager al Institutului de Transplant Renal din Cluj, Silviu Moga.

Mass-media din România relata, pe 18 septembrie 2009, că artistul Victor Socaciu are patru rinichi, dintre care doi transplantaţi de la o fetiţă de 10 ani intrată în moarte cerebrală.  

Cazul prezentat în urmă cu 8 ani ca o nouă reuşită extraordinară a medicului Mihai Lucan devine astăzi un nou exemplu al unui sistem de transplant în care organele donatorilor erau atribuite preferenţial către VIP-uri, politicieni, persoane cu bani. Omul de la care a pornit dosarul DIICOT,  deputatul USR Emanuel Ungureanu, care a fost martor la moartea a 23 de copii cu insuficienţă renală cronică din cauza sistemului corupt de transplant, a declarat: 

„Cazul Socaciu e şi mai flagrant decât cazul Arşinel, pentru că Socaciu a fost transplantat cu ambii rinichi ai unui copil de 10 ani care a suferit anevrism cerebral, în condiţiile în care erau copii compatibili pe secţia Nefrologie Pediatrică internaţi la Spitalul Pediatrie 2 din Cluj”. 

  Emanuel Ungureanu, care cunoaşte poveştile dramatice ale copiilor care suferă de insuficienţă renală cronică datorită Asociaţiei de Solidaritate şi Empatie Delia Grădinaru, pe care a înfiinţat-o pentru a ajuta aceşti mici pacienţi, îşi aminteşte că „cei doi rinichi puteau salva vieţile a 2 copii, verişori, Gabi şi Viorel Bora. Gabi suferise două transplanturi nereuşite, iar de fiecare dată i se promitea că următorul rinichi va fi şi cel valabil. Problema celor care nu erau transplantaţi era fie că nu erau suficient de importanţi, nu aveau bani sau nu aveau imagine de oferit. Socaciu Arşinel nu aveau bani, dar ofereau imagine care urma să fie convertită bani prin clinica privată Lukmed, care avea astfel mai mulţi clienţi care veneau la maestru”.   

Cazul Socaciu  

Victor Socaciu a ajuns la dializa în 2009, ca urmare a unui diabet care i-a generat insuficienţă renală cronică. Medicului Mircea Penescu, director pe atunci la Spitalul de Nefrologie Carol Davilla din Bucureşti, i-a recomandat ca unica şansă pentru a scăpa de dializă, transplantul. A luat legătura cu Mihai Lucan, de la ICUTR Cluj, şi s-a înscris pe lista de transplant. „Într-o lună sunt gata”, ar fi spus el apropiaţilor, explicându-le că „Lucan are nişte interese mari, aşteaptă o aprobare importanta pentru un proiect de-al lui, şi îl voi ajuta să o obţină”, au declarat surse din anturajul artistului pentru „Adevărul”. După nici o lună, a primit telefon că s-au găsit rinichi compatibili, a plecat urgent la Cluj, iar a doua zi a fost operat. Cei doi rinichi transplantaţi funcţionează şi în ziua de astăzi.  

Mulţumirea către familia donatoarei a venit la televiziune, la Pro TV, de unde aflăm  din emisiunea Happy Hour, că Socaciu a compus o melodie pentru fetiţă („Imbrăţişare-n cer”). Din aceeaşi emisiune aflăm că acestuia i-a fost mai uşor să ajungă la televiziune, decât la părinţii îndureraţi, pe care „intenţionează să-i viziteze pentru a le mulţumi personal pentru gestul lor”.

„Aşa ceva nu s-ar mai întâmpla”  

Motivul pentru care artistului, care la acea vreme era şi deputat PSD, i s-au transplantat doi rinichi la Institutul de Transplant Renal din Cluj este faptul că „unul ar fi fost insuficient pentru un organism adult”, scria presa în 2009.   „Din fericire pentru domnul Socaciu a avut cea mai bună compatibilitate cu donatorul, mai bună decât copiii care ar fi putut să intre în sala de operaţie”, declara atunci, fără să clipească, Dan Luscalov, care era atunci directorul executiv al Agenţiei Naţionale de Transplant şi subordonatul lui Mihai Lucan la ICUTR.  Actualul manager al Institutului de Urologie şi Transplant Renal Cluj (ICUTR), Silviu Moga, a declarat pentru „Adevărul” că „logic, de bun simţ şi conform criteriilor medicale un rinichi al unui copil de 10 ani ar avea cele mai mare şanse să funcţioneze la un alt copil de vârstă similară. Astăzi la Institut un astfel de transplant nu ar avea loc, pentru că după plecarea domnului Lucan au fost introduse criterii clare privind beneficiarii unei grefe”.   

„Aceşti doi rinichi puteau să salveze doi copii”

  Moga a explicat pentru „Adevărul” cum se făcea alocarea unui rinichi la Institut:  „Nu ştiu să vă zic, dacă Socaciu era pe listă sau nu, dar nu are importanţă. Aceasta e o formalitate care se putea trece face chiar în ziua transplantului. Problema este alta: criteriile de alocare a grefelor. Când apărea un donator cadavru noi primeam primele criterii: grupa sangvină, care era esenţială, apoi vârsta şi greutatea”. Pentru doi rinichi erau chemaţi 6 pacienţi din cei 5-600 care aveau aceeaşi grupă de sânge pentru continuarea analizelor. „Mai puţin contau vârsta şi greutatea, cum a fost de exemplu în cazul lui Socaciu. Aceste aspecte sunt importante pentru că de exemplu, având o diferenţă de greutate de la 50 de kilograme cam cât are un copil, la circa 100 cât are un adult, ai nevoie de doi rinichi. În cazul Socaciu, aceşti doi rinichi puteau să salveze doi copii”, explică medicul.   

Nu erau aleşi pacienţii care se potriveau cel mai bine cu donatorul   Criteriul decisiv în alegerea unui primitor, după ce s-a trecut de prima fază, este aşa-zisul test „HLA”. „Acesta test arată cât de compatibil imunologic este donatorul cu primitorul. Pe un cromozom există nişte gene, care reglează răspunsul la un transplant. Cu cât există o compatibilitate mai mare cu atât sunt şanse mai mari ca transplantul să ţină mai mult şi să nu fie respins. Dacă primeşti, de exemplu, un organ de la un părinte- corespondenţa este din start de 50%”, explică Moga.

  Aici abia apare marea problemă a sistemului de transplant dominat de Lucan: „Problema era că cei 6 pacienţi aleşi din circa 500 nu erau cei care se potriveau cel mai bine cu donatorul. Au fost cazuri în care compatibilitatea imunologică era zero. Toate controalele de la minister întrebau despre criteriile de selecţie a celor 6 pacienţi pentru că nu se putea justifica pe ce bază au fost chemaţi. De multe ori nu se chema pe bază de compatibilitate, nu erau chemaţi cei care corespundeau cel mai bine din punct de vedere urologic”, spune actualul manager al Institutului.  

CITEȘTE CONTINUAREA PE ADEVĂRUL

Add comment


Security code
Refresh

Arhiva Iasi TV Life

« January 2018 »
Mon Tue Wed Thu Fri Sat Sun
1 2 3 4 5 6 7
8 9 10 11 12 13 14
15 16 17 18 19 20 21
22 23 24 25 26 27 28
29 30 31