Mircea Ionescu Quintus a murit

Mircea Ionescu Quintus a murit

Written by  Sep 15, 2017

Senatorul liberal Mircea Ionescu Quintus a decedat astăzi din viață, la vârsta de 100 de ani. El era președinte de onoare al Partidului Național Liberal.

Cine a fost Mircea Ionescu Quintus:

  • om politic, simbol al liberalismului din România

  • membru al PNL de peste 70 de ani

     
  • fost senator, fost ministru al Justiţiei şi fost preşedinte al Senatului

  • scriitor, cunoscut pentru epigramele sale

  • a trăit sub mai multe regimuri politice, în regimul lui Carol al II-lea, l-a respectat pe Ion Antonescu şi i-a preţuit pe Regina Maria şi pe Regele Ferdinand

  • l-a avut ca model pe I.G. Duca (prim-ministru liberal, asasinat de legionari în 1933) şi a avut prilejul de a primi sfaturi de viaţă de la marele Nicolae Iorga

  • a suferit în temniţele comuniste şi la Canal pentru vina de a fi înţeles mecanismele democraţiei participative

  • a prins două războaie mondiale şi o Revoluţie

Scriitorul și omul politic Mircea Ionescu-Quintus s-a născut la 18 martie 1917 la Herson (Cherson), în Crimeea, unde familia era refugiată.

A absolvit Liceul "Sfinții Petru și Pavel" din Ploiești (1927-1934). Este licențiat "cum laude" al Facultății de Drept din București (1938), fiind specialist în drept și procedură penală. 

A profesat avocatura în Ploiești, începând din 1940 până în 1987. Consilier îndrumător de avocați stagiari (1977-1985); profesor la catedra de Drept Constituțional și Administrativ la Facultatea de Studii Juridice a Universității de Inventică din Ploiești (1991-1993).

Membru fondator al grupului "Gânduri și rânduri", se află între cei care întemeiază și editează revista cu același nume (Ploiești, 1937-1938). Întors de pe frontul de Răsărit (va fi decorat mai târziu cu Coroana României cu spade și panglica de Virtute Militară), este numit redactor responsabil al revistei "Gând prahovean" (1943-1944). După război conduce, din 1945, Organizația Tineretului Liberal din Prahova. În 1946 este arestat timp de câteva luni; eliberat, își reia funcția până la desființarea Partidului Național Liberal. Arestat a doua oară în 1952, este întemnițat și trimis în coloniile penitenciare de la Poarta Albă, Coasta Galeș, Peninsula Valea Neagră, Borzești. După eliberare (1954) practică avocatura intermitent, căci este reținut și eliberat de încă două ori, în 1956 și în 1957. Din 1964 revine și în viața literară, fiind mulți ani președinte al Clubului Umoriștilor Prahoveni. 

A fost președinte al Organizației județene Prahova a PNL (1990-1993); în această calitate, în perioada februarie — iunie 1990, a fost membru al Consiliului Provizoriu de Uniune Națională (CPUN) — Prahova; vicepreședinte al PNL (1990-1992); președinte al PNL (din 26 februarie 1993, până în 17 februarie 2001); deputat de Prahova în prima legislatură postdecembristă, ales pe lista PNL la 20 mai 1990; vicepreședinte al Adunării Deputaților (18 iunie 1990 — septembrie 1991). 

Ministru al justiției în cabinetul condus de Theodor Stolojan (16 octombrie 1991 — 19 noiembrie 1992).

La alegerile parlamentare din 3 noiembrie 1996 a obținut un mandat de senator de Prahova, iar la 27 noiembrie 1996, a fost ales vicepreședinte al Senatului României. La 22 decembrie 1999 a fost numit președinte interimar, iar la 1 februarie 2000 a fost ales președinte al Senatului României; reales senator de Prahova în legislatura 2000-2004; președinte de onoare al PNL (din 19 oct. 2002)

Este scriitor, președinte de onoare al Uniunii Epigramiștilor din România și membru al Uniunii Scriitorilor din România.

Debutează în revista "Curierul Liceului Sfinții Petru și Pavel" (1934), prima lui carte fiind "Haz de necaz", publicată în 1943 și prefațată de Radu D. Rosetti. Următoarea culegere, "Epigrame", cu inedite și preluări, apare abia după trei decenii, în 1973. Autor al volumelor: "Epigrame și epitafuri"; "Lacrima scoicilor"; "Cazul Dorin Condrea"; "Mărturie mincinoasă"; "Citație pentru un necunoscut"; coautor la numeroase Culegeri de Epigrame editate de Clubul "Cincinat Pavelescu" din București și colaborări la reviste și publicații, între care: "Gluma", "Păcală", "Mitică", "Urzica", "Moftul Român", "Cronica Română", "Palatul de Justiție". 

Este membru al Asociației Foștilor Deținuți Politici din România; veteran de război, decorat în 1942 cu Ordinul "Coroana României" cu spade și panglici de Virtute Militară.

A primit, în aprilie 2009, gradul de general de brigadă în retragere din partea președintelui Traian Băsescu. A primit, de asemenea, Ordinul portughez "Infante Don Henrique", în grad de Mare cruce și Ordinul danez "Daneburg", în grad de Mare cruce.

În anul 2009, cu ocazia "Zilelor orașului Ploiești", a primit o stea pe "Aleea Celebrităților" aflată în centru, în zona pietonală Nichita Stănescu.

În februarie 2015, în cadrul Galei Tineretului Național Liberal (TNL), a primit premiul pentru întreaga cariera în slujba valorilor democrației, a civismului și libertății de expresie.

A fost cetățean de onoare al orașelor Ploiești și Orșova. Era căsătorit și avea un fiu.

 

(Sursa: digi24.ro)

Add comment


Security code
Refresh

Arhiva Iasi TV Life

« December 2017 »
Mon Tue Wed Thu Fri Sat Sun
        1 2 3
4 5 6 7 8 9 10
11 12 13 14 15 16 17
18 19 20 21 22 23 24
25 26 27 28 29 30 31