Catalina Carausu este singura ieseanca inrolata in armata americana
Print this page

Catalina Carausu este singura ieseanca inrolata in armata americana

Written by  Jul 31, 2018

   Uneori timorată, nu pentru că n-ar fi știut lecția când era ascultată, ci pentru că așa era felul ei de a fi, linișit, fetița din prima bancă, rândul de pe mijloc. Așa mi-o amintesc eu pe Cătălina Cărăușu, cea din anii de liceu, cu care am împărțit aceeași clasă F, vreme de patru ani, la liceul „Mihai Eminescu” din Iași, profil filologie. Nimic din copila de atunci n-avea să dezvăluie cariera pe care Cătălina a decis să și-o asume mai târziu. Și nu aici, la noi în țară, ci la mii de kilometri distanță. Mai exact, în SUA. Și nu în orice domeniu, ci în armata americană, cea mai puternică armată din lume.

A plecat să își trăiască visul american cu alte gânduri, însă atunci când i s-a ivit oportunitatea de a se înrola, a acceptat provocarea. Era deja de patru ani în SUA și se acomodase cu stilul de viață american, însă n-a crezut că va reuși de-abia în momentul în care s-a aflat în fața ofițerului pentru a jura credință patriei americane. Tatăl, fost militar în România, și sora au susținut-o din prima clipă, considerând că aceasta e o carieră care i se potrivește cu adevărat. Cu mama i-a fost mai greu pentru că, inevitabil, se gândea că va fi „aruncată pe front” imediat și că ceva rău i se va întâmpla. Evident, de riscuri sunt conștienți, însă s-au obișnuit cu ideea că a lor Cătălina nu îi va mai vizita atât de des. Tehnologia îi permite să vorbească aproape zilnic cu familia care îi lipsește, dar și cu vechii prieteni cu care împarte bucurii și tristeți, chiar dacă distanța îi separă. Crede că prieteniile adevărate nu țin cont neapărat de cât de des se văd persoanele respective sau cât de des își vorbesc, ci sunt reflexia unei conexiuni aparte, a unei vibrații a spiritului, a inimii către care se îndreaptă involuntar.

„Cel mai dificil în ceea ce fac este să fiu pregătită în orice moment să mă comport ca un soldat exemplar, să fac față cu brio provocărilor de zi cu zi, știind că am parte de o pregătire de excepție. Este important să îmi mențin standardele înalte pentru că în orice moment viața altcuiva poate depinde de mine, iar eu trebuie să fiu pregătită, indiferent de situație. Am înțeles pe parcurs că datoria ofițerilor și subofițerilor care ne pregăteau era de a ne strivi și călca în picioare personalitatea pentru ca apoi să ne ridice de la pământ și să ne „construiască” drept soldați pregătiți în orice moment de acțiune.”, spune Cătălina Cărăușu.

            Mereu mi-am spus că e extrem de dificil să fii încadrat militar, să fii mereu pe poziții atunci când „țara o cere”, chiar dacă, de-a lungul timpului, contextul internațional s-a schimbat, altele fiind astăzi amenințările. Când te gândești la armată, te gândești la bărbați, în primul rând, nicidecum la femeile care, prin natura lor, sunt mai gingașe. Dar iată că poate ceea ce părea greu de acceptat cândva, e astăzi realitate, exemplele favorabile în acest sens dărmând prejudecăți. N-am putut să mă abțin și chiar am întrebat-o pe Cătălina dacă a avut parte de vreun tratament aparte doar pentru că e femeie. A negat ferm și mi-a explicat că „femeile și bărbații lucrează în mod egal, în cele mai multe cazuri. Femeilor le este oferită oportunitatea de a dobândi abilitățile necesare pentru a avea jobul pe care și-l doresc și au parte de același antrenament ca bărbații pentru a se califica. Eu am ales sa fiu asistent medical pentru început deoarece îmi doresc să ofer ajutor medical militarilor răniți, să le salvez viața care este în mâinile noastre câteodată. Chiar dacă trainingul și experiența pe care le obții în armată fac viața unei femei soldat diferită de cea a uneia care este civil, femeile care lucrează în armată au posibilitatea de a se căsători, de a avea copii, de a pleca în vacanță…de a desfășura activități normale.”

 

sursa: insociety.ro